Prezența nevăzută dă târcoale absenței
absența deasă ca o coajă de aer,
neivită pe margine ca un tiv,
deși o simți înțepând
ponderabila apă a văzduhului lithic

Înăuntrul zumzetului apăsându-l tangențial,
mâini de frunze caută aerul clorofilic
lângă geni de lumină înfășurând ca o algă
în mătasea invizibilă ca teama-sunetul vibrând

Te-ar atinge dacă ar putea să desfacă înlănțuirea
s-o țină departe golind-o spre fantele ce zbor,
cu elucidarea pe care-o inspiri hămesit
atunci, când abandonarea aerului te lasă în urmă