Anariato
poezie [ ]
A pentru tine

câte ceva din apocalipsa lui Ioan Teologul


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de florian silișteanu [florian silisteanu]

2006-04-03 | |

(16. Și Cel ce ședea pe nor a aruncat pe pământ secera lui și pământul a fost secerat. )


El se uită de deasupra peste câmp el numără buruienile el se face că plouă când este
nici-o asemănare între oameni nici gând de metal doar iată macul călătorește încălecat de sub cal
buruienile intră în panică în frică de îngălbenire se cântă hora luminilor ca și când iarba lor ar fi nemurire

se spune mai apoi Anariato

(4. Și va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. )


nu se mai strânge de gât femeia cu strigătul numelui ei ci se lasă grea da femeia să se lase grea ca să știe să moșească de una singură soarta ce umblă din primul poem cu burta la gură

anariato

mult mai târziu când cei vii nu vor ști ce sunt
vor striga uitarea de deasupra câmpului
ei au pus câte un nume fiecărei uitări
ca și când în fiecare numire în locul crucilor ar fi auzit un cântec

(14. Fericiți cei ce spală veșmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieții și prin porți să intre în cetate! )


...cândva se spunea te iubesc dar lumea cea veche l-a schimbat pe Dumnezeu cu Dumnezeu...un nou început

de aceea oamenii au fost ținerea de minte a Lui)

la început e tot El
la sfârșit numai Noi am tot fost

(19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărții acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă și de la cele scrise în cartea aceasta. )