ca într-o plasă fragilă de sârmă
se împinge cu capul, cu coatele și, mai ales, cu degetele de la picioare
Omul Uitat.
din neatenție, câte un smoc de păr metalic
se vâră prin ochiul firavei bariere
și-l umple ca o pupilă de oțel.

(Omul Uitat se miră când pe marginea gropii hăhăie prostul)

atunci o mână rece pătrunde prin sticlă
și scoate din priză mârșavul ochiolet.
atunci mâna se lasă grea pe tejgheaua minții,
la magazinul minții
și schimbă omul uitat pe-o bancnotă uitată.