poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-10 | |
Căzut din lumină,
Deși sunt plămădit din beznă, Eu am dorit să aud trilul Îngerilor care doar în exaltare mai subzistă, Eu am crezut într-o prejudecată Servită tămâiată și semidigerată, Dar într-un final m-am redescoperit pe mine Și am renunțat la cea mai teribilă amăgire Pe care omenirea a cunoscut-o până acum: Biserica creștină a Evei și a lui Adam, Din care doar arhetipul îl doream, Al Evei, ca femeie ideală Tânjind totuși după o dragoste reală Pe care-n parte oare am avut-o? Căci eu nicicând nu am iubit-o, Eu m-am îndrăgit numai pe mine, În apă reflexia eu mi-am privit-o Și fascinat de unduitoarea-mi amăgire M-am prăbușit în a neantului neștire! Atunci eu am pretins că i-am iubit trupul, Dar nu i l-am atins măcar cu gândul- Lipsit, probabil, de imaginație- Eu am crezut că eram sedus de a ei inteligență, Dar nu i-am vorbit decât despre... Cursuri și despre alte indezirabile abjecții, Eu am fost convins că-i îndrăgesc stilul: A întunericului fetiță, Fără a îndrăzni nicicum să-i fac obiecții Și asta poate m-a costat Căci să-ți porți crucea este un păcat! Dar nu-mi regret fatala fulgurație De vitalitate și de adorație Și chiar dacă a morții sângeroasă coasă Îmi mătură stârvul de pe-a vieții fetidă plajă Eu mor totuși fericit chiar și pentru o fărâmă Vie din undița cu care eternul feminin Îl face pe bărbat să-și creeze singur un destin Și îl transformă dintr-o larvă într-un divin Avatar, cu viața scurtă, dar îmbibată în nectar. Un zeu uman, dar încastrat din naștere într-un osuar, Sortit pieirii prin însuși faptul apariției, Născut femeii și adresat extincției, O picătură în plus în vortexul etern! Eu n-am de gând să plâng acum când corpul tot mi-l spăl Și nici să-mi abjur credința precum bunul Gilles Căci eu prefer să intru-n moarte același, demn, Fără regrete, doar un semn!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate