am să mă tâmpesc de-a binelea în colivia asta
plânge revoltat canarul
nimeni nu-i răspunde nici ușița nu se mai deschide
mâna stăpânei s-a ofilit undeva pe covor
e o bătrână de optzeci de ani care tocmai face infarct
fără suflet fără lumânare
pisca sosește la geam cu o gheară ascuțită și zâmbește ironic
ridică laba și din venele secționate țâșnește sângele
blănița pufoasă și neagră se bucură bătrâna vrea să țipe
mai tare decât horcăitul mâței nu e nimic se stinge
cu un ochi semiînchis și colțurile gurii se trag înspre bărbie
canarul strânge ochii deschide ciocul trage draperiile
lucifer mieunător se ridică pe picioarele dindărăt fericit zgomotos
fierbinte e masa colivia de fier arde se năruie
singur pe scobitoarea lui păsăricul scâncește uscat
i s-au lipit aripile iar călăul se apropie
doi pași un pas vals fals

pene galbene șovăind spre covor pisica se privește în oglindă
râzând visul i s-a împlinit are cap de canar și ciripește