Ce ești, ne întrebăm în știri scânteie,
un bulgăre de gheață printre aștri,
plutind sihastru printre alți sihaștri,
sau doar cerneala negrelor condeie

ne-ntoarce iar privirea către ceruri?
Tu ești pedeapsa veșnică, divină
lovind întâmplător fără de vină,
ori semnul ce trece dincolo de guri?

Vino, orice-ai fi, lovește cetatea,
din belșug motive găsi-vom oricând,
nu zăbovi, nu-ntreba unde și când
și mai presus păstrează-ți demnitatea.

Plutind nepăsător printre planete
habar n-aveam că știu a scrie sonete