Noaptea sub cerul înstelat
am adormit în al meu pat
și dacă am mâncat de post,
am visat un vis frumos.

Îngeri mii în juru-mi stau
deasupra capului-mi zburau,
de rele mă protejau,
bunătatea…armă o aveau.

Voi, mii de îngeri păzitori,
a tot ce-i rău, - asupritori;
vrednici paznici de temut
ai binelui, de la-nceput!

În aste vremuri grele , iară
voi sunteți: “ce răul înfioară”!
Iar bunul om , îl preaslăviți…
firi nemuritoare, cuminți!

Apoi din a îngerilor alură,
Apăru a lui Isus făptură.
Chipul lui, cel blînd, frumos
Chiar tacând vorbea duios.

Zburdalnici îngeri cuminți
apărați oamenii sfinți,
ei mereu pot fi mai buni
și au pe drum din flori cununi.

Îngeri păzitori de oameni buni
și Isus și Tu să mă îndrumi,
să-mi pui pașii tot spre bine,
să am o sfântă viață-n mine.

S-ajut și eu la rându-mi oameni,
necăjiți, ce nu sunt zdraveni,
să-și lase necazul jos,
să le-arăt drumul frumos.

Îngeri dulci, suave flori,
zburdând deasupră-mi și în zori,
ai lui Isus buni slujitori…
ai binelui sfinți iubitori!

Doamne! Ce n-aș da din viață,
ca trezit din somn… de dimineață,
îngerii să-i văd deasupră-mi
zburdând voioși și-n urmă-mi.


Și pe-al meu iubit Isus,
cu ochii mei să-l văd pe sus,
cu aceea față blândă, senină,
fericită…de sfănta lumiă.

Dulce-a mea Mamă divină,
fă-l și pe Isus să vină
și treaz să pot vorbi cu El,
în astă viață, frumușel.

Și-apoi nu voi voi nici seri,
nici cărți să scriu în aste veri,
nu voi dori nici viață-nbelșugată…
de Isus în viață mi se arata.

Aceasta-i ultima dorință
și n-am trăit cu prisosință!
Voi fi mai bland până la moarte.
Dă-mi Doamne o astă soarte!

Dar cum asta nu se poate,
lasă-mă în vis,Tu Doamne,
să fiu cu Voi in fericire,
să am parte de iubire.

Și-aceea fericire aratată,
aceea odată, demult gustată,
din nou Doamne, să apară!
Să iubesc eu orice fiară.

Din toate greutățile date,
să învețe lumea o dreptate:
adevărul unic de la Tine
să iasă omului din sine.