"să tăcem credința
să o înfundăm în găurile ochilor de sfinți înnegrindu-i
și să le furăm aura"

mai bine taci
tu nu știi, tu tot cauți și tot speri
e-atâta obișnuință în a ne sfredeli sufletul aruncându-l în sânge
să-și spoiască negreala

mai bine adu-mi o oglindă
un săpun și-un burete de sârmă
să-mi smulgă trupul învăluit pe păcat
să-l scalde-n Apa Vie
și-apoi lasă-mă să-mi caut lacrimile
să le fur din palmele icoanelor
și să mă nasc din urletul iertării
cu gust de sare pe obraz

și dacă Dumnezeu mă va trimite-n palma șerpilor
iubitule, e vina mea
căci îți iubesc frenetic contopirea
și vinovată-i ruga mea