Sunt o boare de vînt adusă de pe mare
Ca să călătoresc prin chinuita zare
Și să privesc tăcut în urma mea
Cum timpul dispare........

Sunt o piatră bătrînă aruncată spre cer
Ce cade spre pămînt cu aluzii de fier
Și rece,și umedă-piatră uitată
Ai fost cineva în viață vreodată?

Sunt un gol pămîntesc în întregul Univers
Ce a fost odată din memorie șters
Fără trecut-ca un bob strivit
Sunt jalnic vierme într-un măr oropsit

Sunt cărarea vieții cu caldarîmul de spini
Uscată și părăsită cu zimții fini
Apoi sfîrșitul cărării este uzuros
Urmat de un falnic Ocean frumos

Sunt o clipă de naștere a unui copil
Durerea și fericirea în brațe le țin
Am fost sau nu ,la tulpina unui pin
Dar știu că voi cădea împreună cu acele lui lin....