lușu n-are sensibilitate ca orice om
umblă pe stradă, e un derviș în căutarea hranei
are prieteni mulți care nu vorbesc despre el urât
dar nu se pune nimeni în locul lui pentru
că nu e sigur, sau e prea frig acolo
unde stă el

nu are vocea ca la 15 ani, nici fața de copil
doar materialul hainelor noastre e la fel
când facem cu rândul de pază să nu ne fure
motocicliștii poșirca de bere

și e frig
dar merge alături de noi ca o căldură de brichetă
stă sub barba aia, e o bucată de pământ care
face în mintea ei câte-o statuetă mică
pentru fiecare

da, memoria lui e grasă
o bucată de slănină dacă o compari cu povestirile lui
ți se pare un om care poate fi pus pe picioare
după o frecție cu spirt

lușule, scoală, i-am dat nume cârciumii
mugur a zis că e bine să poarte numele tău chiar dacă
e un nume tâmpit, poate îi punem
ceva în față să fii un copil
care-a terminat a.s.e-ul și așteaptă
ca o bătrână să mai scadă din prețul chiriei

sau să-l mai asculte o dată pe puștiul de 4 ani
al lui papacostea
recitând naum