Te privesc
de dincolo de marginile începutului
o lacrimă cade
pe oglinda timpului
care reflectă chipul tău

mi-ai cerut
ce-a fost mai greu
să uit c-ai existat

am plecat
fără să privesc înapoi
am pășit în tărâmul lui „fără de tine”
acolo unde tu
ești doar un dor ce doare

și-am știut
că aveai dreptate

nu se poate

iubirea nu-i de-ajuns
să susțină
prea mult
o floare fără rădăcină