Unde sunt poeziile de altădată
când urlam în cuvintele nopții
ca într-o simfonie a visului
despre o lume... care lume?
Doamne, ce frumos era zborul!
Doamne, damnați sunt poeții
în lumina zilei din zodia câinelui,
câinele, fratele poetului
îmbrăcat de sărbători în iluzii
și scos la interval...
Doamne, unde erai când poeții
s-au încolonat într-un apus,
răpus... de o lacrimă.
* * *