Și pașii alunecă-n frunze,
Și pașii alunecă-n vremi,
Tăcerea se-ntoarce pe buze,
Și sufletul plin e de ierni,

Acuma, ne plouă sălbatic,
Cu stropi care cad tropăind,
Peste bătrânul asmatic,
Și peste perechea venind,

Și curge iar streașina veche,
Pământul avan potopind,
Pe tine, te caut, pereche,
Prin stropii ce vin hohotind,

Dar banca-i pustie și udă,
Pierdută în umbră, pe-alei,
Și ploaia ne bântuie surdă,
Lovindu-ne-n picurii grei,

Se desfac nopțile, peste vise,
În bolți fastuos arcuind,
Iar camerele sunt închise,
De ploi care cad, tropotind...