Sită vremii,cuget ce-am cernut,
Povară-n trup de lut,
Candidă naivitate m-a durut.

Avalma sentimente s-au pierdut,
Orfane în neant,
Candoare de regret persistă și timp trecut.

S-au dus în stoluri timpurii,
Speranțele de toamnă
Și au iernat în văi de suflet,aievea stacojii.

S-au îngropat si norii în pămant,
De amintiri murdare,
Părasindu-și Raiul,și îngeri omorând.

S-au dus acum și sufletele oarbe,
Spre retrăiri profane,
Mă duc și eu să-mi înfrunt soarta,cu mâinile goale...