când locuia în orașul de sus se simțea sus
chiar și închis între patru pereți de beton. orașul
se întindea la picioarele lui ca o hidră
fosforescentă și moale iar oamenii mici
i se strecurau sub tălpi. nevătămați și inofensivi.
niște furnici lipsite de conștiința roiului.

când locuia în orașul de jos se simțea jos
dar așa cum te simți jos când șezi în poalele mamei bătrâne
care întinde foi de tabac și îți spune povești.
chiar și închis între patru pereți de beton
la cald era inima urbei întinse în jurul lui
ca o placentă de bumbac și mătase cablată.

când locuia în orașul de sus și mergea în orașul de jos
centrul îl înghițea cu blândețe ca o baie de lapte
și toate zgomotele îi sunau înfundat și cald ca un tors.

când locuia în orașul de jos și mergea în orașul de sus
zgomotele i se căpăceau în timpanul deodată bombat
de pufoșenia norilor ca vata de zahăr.

oricum ar fi fost și oricum ar fi mers
se simțea acasă deci am toate motivele să cred
că acum când locuiește în orașul de sub
chiar închis între patru pereți de lemn
el tot ne simte umblându-i deasupra ca niște furnici
și pașii noștri pribegi tot îi sună ca torsul
unei mame uitate.

____
Copyright Adela Setti