Și atunci când va veni, timpul adevărului,
Cine din voi va mai ști, gustul amar, al trecutului?
Și atunci, când umbrele întunecate se vor ridica,
De pe ochii voștri, oare, cine va mai ști, cine era?

Dintre voi, cine oare, mai știe să cuvânte așa,
Ca și când nu voi ați vorbi, ci însăși inima,
Dintre voi, cine-ar putea să iubească așa de curat,
Încât să-l iubească la fel ca pe sine, pe celălalt?

Și drumul, când vi se va ascunde în ceață vreodată,
Cine va ști să vă aducă-n lumină, de umbre să n-aibă habar?
Și chiar de-ați rătăcit unii din voi de atâta vreme cărarea,
Să pornească, și înapoi să v-aducă, fără să creadă că e în zadar?