8 NOIEMBRIE (se duse)

am ținut un iepure
în căușul palmelor, simțeam
bătăile inimii, căldura, blănița moale
până ce
m-am crezut și eu
un iepure în alt căuș mai mare

am ținut o pasăre până ce m-am văzut
zburând
măceș, trandafir, lujer nou, grâu, brusture
stejar,
gâză
vierme
pește mic, peștele și mai mic…
am uitat punctul de plecare – din
căușul palmelor sângerând cresc
mușchi, ciuperci vineții, vernil

mă îmbrățișez
singur
ca atunci când ți-e tare frig
duc palmele
toate palmele în țărână, caut ape
lăptoase, tainice, apoi
le port curate
la buze, la frunte
mi-am regăsit rugăciunea
doi arhangheli cunosc pentru mine
căușul căușurilor
_________________


SINGURÃTATE CU PÃIANJEN ȘI COR

mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită

un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul

înăuntrul meu – săli pustii, părăsite
nu-i țipenie de… ba
uite
într-al cincilea colț al tavanului
păianjen beteag… transparent aproape
confundă firul
firul de lumină și
cade

galbenul colii absoarbe…

pășesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră
_________________


NU MÃ MIR

răni inutile știe pământul
ierbi rele înmulțindu-se…
fiindul meu strecurat
prin atâtea cotloane, denivelări, pori
adâncuri
filtrând prin os
seve acide
a învățat căile vântului
nu mă mir
cum de caută înălțimi
arsa lui așteptare
_______________


IA…

ia priviți
dansul sălciilor, obraji dogorind –
mâțe pictând acoperișuri și dând cu lăbuțele
în ghemul acela argintiu
fum și rugăciuni suind, un fulg –
până și ploaia încărunțește…
un fulg amintind de
întâia cămașă
ia ascultați
doina vântului, șoapta dealului dinspre
mâine
ecoul – și cum trece un fluture
îl bănui
că el ar fi cântat așa de apos
mătăsos
ați auzit vreodată vocea unui flutur bezmetic?
ia atingeți – întindeți mâna
unda
respirația pământului, arcul
electric la un deget de frunte
obrazul meu viitor învelindu-vă tălpile
urechea mea mușcându-vă călcâiul
vocea mea fluture oprit cât
să-și tragă sufletul
pe genunchiul vostru
ia…
_______________


O FRUNZÃ APROAPE

o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenție - «pardon»
și trece mai departe, aparent
grăbită
își privește ceasul… «cât e…» – zic
«iarnă fără douăzeci și două de amurguri»
răspunde șoptit
un vânt așteptând pensionarea, tușind
își drege glasul și… «ești
în urmă, fato, zău…»

frasin curat de singur
nud
își întinde încheieturile
«bună dimi…, fum străin.» pardon
eu sunt ceața
Eu sunt
ceața
_______________


MLÃDIE

vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu știu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streșini bătrâne ghețuri noi
învață
dinspre care – înspre care
cine pe cine se are… ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape – firul
o șuviță mlădie din rădăcinile vântului
îmi deșiră trupul

_______________


SUNT TATÃ… VITREG

«pierdut vrabie – găsitorului recompensă
n-am ce să dau la schimb cu
vrabia de pe gard»
……………………….

un vis teiubescian
mi-a însărcinat speranța – și o credeam
inocentă!
Atât aștept, să termine gestația și
voi căpăta țâncii ei… să-i cresc
mă și închipui: «taci cu tata…»
legănându-i, schimbând pamperși, «gâdi… gâdi…!»
jur de acum s-o culc
într-un câmp ecranat
impermeabil la drims-uială…
……………………….

îmi fug sălciile din ochi
îmi… nu mai scriu, aud
răcnete, i s-o fi rupt apa sau…
ne vedem mai târziu, pa
_______________


(…deja-i aici târziul) – NU RÂNJESC, CI…

dinamica surâsului
la mine începe undeva
după ceafă
se schimonosește oglinda, ai zice că
altul prin înmugurire crește

umblu cu tălpile toate…
desculțe
refac înapoi
întreg drumul – până la ziua zero

iau un foarfece,
o bucată mare
din material din care
se fac radiere – decupez
cât tălpile, gata, acum am
finalmente încălțări și sunt
în drum spre voi

începând cu degetul mic și călcâiul, urcă
pe genunchi, coșul pieptului
răsucește
șira spinării, după-ceafa mea, iată
noua dinamică
a surâsului