(fereastra inchisă.
și așa va rămâne până la primăvară.
nici eu nici el nu mai tragem cu ochiul înspre celălalt.
așa ne e mai ușor.)

aseară am cumpărat o ciocolată, din ușa magazinului m-am întors și-am mai luat una.
am împărțit-o pe prima în pătrățele și m-am bucurat de fiecare bucățică.
liz atingea suta îndopându-se cu bomboane cherry queen, amețindu-se cu whiskey, umblând în papuci și halat roz
singură prin casă.
lichior cerisier de saint-lucie.
mi-a plăcut cum sună când îl torni în pahar
și plescăiala autentică de care am fost în stare
nu amorțește, asta pot să spun.
din desfrâu m-a salvat un telefon și un test de inteligență.
nu eram
inteligentă
la ora aceea.
nu te grăbi, gândește puțin
vreau să mă grăbesc si să fiu proastă
problemă de aritmetică de clasa a treia.
dimineață am ascuns în frigider ce-a mai rămas din a doua ciocolată.


nu înțelegi și nu știu de ce mă-ntrebi de furii, cu ele e simplu.
mă arunc într-o poveste cu biserica din satul meu, mică și din lemn
clopotul adus din sighetu-marmației, mă complic, nu știu să-ți spun
ce e, dar nu, nu e tristețe, e altceva
altceva și prea mult.