Micuță Otilia

Îți voi spune azi o poveste despre un copil cam ca tine care a crescut așa de mult
că nu mai știa unde-i sunt mîinile și picioarele

Cînd era mic îi plăcea mult laptele cu fidea turna grămadă de zahăr în el cînd auzea pașii tăticului pe cerdac începea să tremure își lua farfuria și fugea sub cerdac mînca cu găinile îi venea să-i scoată inima cu o șurubelniță s-o arunce cocoșului cocoșul se înfurie la culoarea roșie într-o zi de frica tăticului în loc de zahăr a turnat sodă în lapte de-atunci vorbește foarte puțin

Împărțea zilele în zile cînd se juca de-a aviatorii zile cînd își înnoda un cearșaf în jurul gîtului și se credea general zile cînd se credea pistruiatul și zile cînd mergea la biserică zilele cînd se credea general îi aduceau multe victorii asupra furnicilor și conurilor de brad în zilele cînd se juca de-a aviatorii își rupea mîna doctorii spunea fractură deschisă doctorii spuneau cu strivire a nervului îl duceau la operație le spunea tovarășilor de arme să cucerească lumea pentru el dacă nu se întoarce doctorii nu vedeau niciun tovarăș îl tot loveau cu ciocănele

Alți copii nu-i spuneau pe nume îl strigau topik sau zero carii el aștepta să crească să le arate lor cum se citește ceasul cum se sparg pepenii și cum se pun sîmburii în pămînt pentru ca fiecare om să aibă un pepene pentru ca fiecare tătic să aibă un pepene de mîncat cînd e beat și să se strice la burtă pentru ca fiecare copil să aibă un pepene de crăpat ca să-l crape apoi perfect pe tăticul

A crescut dar nu cît voia el trebuia să se urce pe garduri să vadă ce se întîmplă în casele oamenilor trebuia să se urce în trenuri să vadă ce se întîmplă în alte orașe mama-i spunea că e bine așa sunt lucruri pe care e mai bine să nu le vadă nu e bine să fii înalt ai să te lovești de oamenii uriași de femeile pajură care-ți mănîncă pulpele ochii și gura

Nici femeile nu-i spuneau pe nume unele îl strigau borăcel altele fugeau cu zidari pe coasta amalfitană a plîns o zi două apoi s-a pus pe crescut pînă într-o zi cînd l-a văzut pe tăticu spînzurat de gratiile de la psihiatrie și a scris despre asta

A crescut a crescut pînă a ajuns într-un oraș voia să fie prieten cu toți își arăta tot timpul dinții din față dinții de iepure dinții de castor o femeie i-a zis Colțișor mult timp așa i-a rămas numele iar el a fost fericit aproape un an

Micuță Otilia
Aș fi vrut să-ți spun Colțișor a murit prăbușindu-se cu avionul după ce a doborît vreo cinci avioane japoneze ori că a ținut piept dușmanilor cu o mitralieră în timp ce tovarășii lui se retrăgeau dar nu Otilia Colțișor n-a murit așa s-a dus în Legiunea Străină unde pentru că era prea înalt l-au legat cobză și l-au lăsat în deșert au venit furnicile roșii au venit furnicile negre l-au mîncat pe dinăuntru l-au mîncat pînă n-a mai avut ce să dea

Nu plînge copilul meu l-au adus acasă niște străini așa se întîmplă cînd poți face totul oamenii nu-ți dau nimic la schimb l-au adus acasă l-au pus în pămînt ca atunci cînd era mic și îngropa bulbi din care să iasă ghiocei pentru mama l-au pus în pămînt după o vreme din el a ieșit mai întîi un copăcel apoi un tată înalt care te ține în brațe și brațele nu-i cad niciodată