poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4683 .



Prizonieri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Djamal ]

2007-11-02  |     | 



iau un cuțit și-mi tai foamea un măr purpuriu se zbuciumă în mâna mea mă privește direct în ochi o haină atârnată de perete ca o aripă își caută trupul cald stau la geam privind în gol un bărbat intră în curtea vecină strigând vine inamicul au ajuns tancurile pe malul celălalt al Eufratului tata zice zâmbind stați cuminți copii și mâncați mama își mușcă buzele uitându-se la noi oamenii s-au adăpostit la umbra unui zid la marginea orașului geamurile caselor și farurile mașinilor erau vopsite în verde undeva aproape de casă sunt ruinele unei porți imense cu câțiva centimetri sunt mai înalt acum și ceva mai ars de soare bărbații-n magazine cu radiourile-n mâini numără avioanele căzute ținând postul cred că va fi o iarnă geroasă anul acesta zice cineva tace toată lumea se anunță ceva împortant un prizonier Evreu va fi dat în direct la televizor diseară ne așezăm în fața televizorului pentru prima dată vedem un Evreu a fost un șoc pentru noi micii era un om care semăna cu noi doar că era ușor speriat am 185 cm cobor în gară nicio mașină pe care scrie taxi câteva persoane ce vorbeau cu noi o limbă din care nu știam niciun cuvânt intru-n lactobar mă așez la masa unui coleg face prezentările Mahmoud din Siria Solomon din Israel mâncăm în tăcere și plecăm grăbiți către cămine străzile sunt atât de albe ninge de câteva zile-n continuu acum în casa noastră unde nu mai mănâncă tata cu noi la masă de câteva decenii sunt doi brazi destui de înalți pe care se cațără iasomiile cu florile lor albe și un măslin rodit deasupra se grupează păsările-n stoluri vine toamna parcă începe să bată și vântul intru pe net citesc un poem de Adela Setti despre pereții albi ai spitalelor și mirosul de medicamente...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!