poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-26 | |
poate nu e timp pierdut, așteptând de la ei un gest
ca și cum ai căuta chibriturile prin buzunare cu țigara deja aprinsă în colțul gurii și privirea încețoșată în timp ce-ți închipui că fiecare celulă a ta e mai mult decât un loc ce ar putea deveni canceros sau o altă infecție de care n-ai scăpa decât cu o donație anonimă prietenii mei știu bine, în fiecare zi ceva se așează pe noi și ne face mai mari, cred că lucrurile nevăzute se macină, dar nu ne place să le vedem abia acum după ce știm că timpul pierdut poate fi simțit nu ca o mare singurătate cu zâmbete forțate și mâinile strecurate în alte mâini umezite de ceață, un autobuz pe care-l iei pentru că orașul e ca un joc noaptea ei știu că sunt sănătos și tac, că mereu beau primul pahar dintr-o dată, că trotuarele nu-mi spun niciodată nimic dar colind străzile când simt că se reaprinde în mine un foc mic, retinele se încălzesc și așa, mărite, devin un tunel prin care lucrurile din jur intră amestecate și trec în cealaltă parte, habar n-am unde și de ce merg înainte, nu mă opresc nici la semafor, îmi țin mâinile strânse pe lângă corp și umerii înghesuiți un gând cald ca un ceai se scurge pe creștet și intră în toate celule corpului, nici nu știu dacă sunt bolnave sau sănătoase, dar știu că undeva e o infecție și-atât timp pierdut o hrănește ca pe un animal flămând
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate