Ce joc amar am început să joc,
Fără oprire și fără de noroc...
Apa de pământ încercând s-o despart
De parcă valul nu ar curge tot către uscat...

Ce joc cumplit am început să cern
Și binele de rău nu pot să-l mai discern,
Focul din vatră pe palmă-ncerc să-l scot
Și nici nu simt cum sufletul îmi arde tot...

Ce joc fără-nțeles și fără-nvingător!
Îmi vând acum trăirea ca pe tarabă, în obor ,
Și cel ce-a cumpărat-o - dată pe nimic
Îmi spune printre dinți: ”Ridică-preț’un pic!”

Ce joc ciudat, și dulce și amar,
Drămăluit cu frică de cântar,
Încep acum cu tine să-mi licitez iubirea
Și te conjur să-mi prețuiești smintirea...

Ce joc fierbinte, ce joc înghețat
Jucat fără credință și fără de păcat...
Rescormonit în vis, secundă cu secundă,
De parcă-ar vrea și somnul de mine să-l
ascundă...

Ce joc frumos și-aproape de sublim,
În care amândoi, venal, ne amăgim:
Eu – că tu simți pe-o clipă ce îți spun,
Tu – că trăiesc cuvântul, și-acesta ar fi bun ...

Hai să sfârșim acum dulcea șaradă
Și, din trăiri preasfinte, să nu facem paradă!...
Rămâi tu cu privirea – oriunde, nu-nainte,
Și eu cu amintirea că am rostit ...Cuvinte....