E-n amurg și e liniște deplină.

Pretutindeni e o lumină mirifică,
Un albastru senin și reconfortant
Încântă ochii până la nesfârșit
Și e o liniște dezolantă.

O mare de flori multicolore
Înmiresmează atmosfera de vis,
Încântă și îți vrăjește simțurile
Dar e o liniște nesfârșită.

Aud doar ticăitul sacadat al inimii,
Semn că totuși trăiesc
Cu toate fibrele ființei mele
Și în mintea mea e liniște.

Sufletul îmi tânjește după o șoaptă,
O melodie sau măcar un zefir,
Un zâmbet sau o lacrimă,
Dar e mereu liniște.

Deschid televizorul, dar, stupoare,
Rulează un film mut, comedie spumoasă
Cu actori celebri
Și e încontinuu liniște.

Iau la întâmplare o carte,
S-a întâmplat să fie una filozofică
Despre nemurirea sufletului
Iar ființa mea e inundată de liniște.

E doar liniștea de dinaintea furtunii.