Eram alcătuită din linii blânde
însă cineva le-a șters atât de repede
că nici n-am apucat să scot o vorbă
să bat cu pumnul în masă
ori să țip ca din gură de șarpe

Nu accept altă bărbie
altă piele alți pomeți și alte pleoape
ochii mei mă întreabă îngroziți
unde-i alunița de pe obraz
și unde-s cele două priviri cu miez auriu

Probabil într-o noapte am dormit prea strâns
și-a venit o apă ca un potop
mi-a spălat trăsăturile
apoi a venit o lipitoare
și mi-a supt chipul de altădată

Nu mă mai recunosc