Din humă te-ai născut, cobori în humă,
Pământ ai fost și ai să te prefaci ;
De când te știi, tăcerea ți-a fost mumă
Dar până azi, te-ai săturat să taci.

Arcuș aprins, tu cauți o vioară
De astăzi împreună să cântați
La unison și astăzi prima oară
Ai întâlnit doi ochi de mult visați.

I-ai întâlnit și-i vrei tot mai aproape
Să-i ai mereu, să-i știi în preajma ta,
Mereu în ei vei exista sub pleoape,
Vioara ta, de astăzi va cânta.

Vă contopiți ca două mari șuvoaie
Ce împreună mai puternic curg,
Vă contopiți… imensă vâlvătaie
Ce luminează umedul amurg !

Iluzii doar ce astăzi vă îmbată…
Voi nu veți fi vreodată contopiți ;
Vioara ta e numai acordată,
Iar voi sunteți doar temporar uniți.

Și-arcușul, obosit de-atâta trudă,
Neuns de mult, târziu va suspina
Și fața ta de lacrimi va fi udă :
Vioara ta se va dezacorda.

Din humă te-ai născut, cobori în humă,
Pământ ai fost și ai să te prefaci…
Dar când iubirea pașii ți-i îndrumă,
Ascult-o orb, mergi după ea… și taci!…