poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-15 | |
Dimineața,
încă ne ține legați de rouă cu sforile viguroase ale viselor de cu noaptea; au noduri groase, imposibil de dezlegat cu sărutări. Peste două ore, am reușit să te trezesc, gâdilându-ți coapsele, necoapte, cu puful de pe râsetele a trei copii și cu aroma amăruie, a unui fluture de noapte beat (de lumina dimineții). Apoi, m-am așezat la oglindă și am început să-mi pieptăn genele, încercând să le dezlipesc, fir, cu fir, de pe marginile umede, ale dimineții; și printre lacrimi verzi, am încercat să nu te văd cum mănânci, lacom, bucăți de prăjituri, făcute din făina roz lăsată-n aer, de visele noastre. Toate. După micul dejun îndestulat, mi-am legat în mănunchiuri violete, cinci, câte cinci (ca să nu-mi poarte ghinion), țipătul de spaimă când am văzut cum turma de oi, până atunci crețe, din părul tău decolorat de soare, îți lingeau lacome, cu limbi lungi și fremătătoare, ultimele firimituri de vise, din colțul drept al ochiului tău stâng. Tot atunci, tu, te-ai hotărât să stăm în pat și să râdem până seara.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate