A fost o dată iarna cea mai frumoasă
Cu fulgi de înțelegere vitală,
Cu râuri de încredere-n speranță,
Cu rochia ei albă, diafană si ușoară
Pâlpâidu-și existența cu degetele reci
Pe fiecare amintire,
Pe fiecare ideal din sufletul meu.

Când a fost primăvară
Răspântiile s-au încrezut în fiecare explozie
Și au parcurs un singur drum: spre mine.
Căutau surprinsul păsărilor ce se-ntorc spre mine, în mine...
Ca niște gânduri ce-și găsesc tăișurile în pământul pregatit pentru arat,

Pentru autoîncolțirea noastră într-un colț de clipă argintie,
Sub clar de lună
Într-un colț de clipă - curcubeu
Sub clar de iubire...