Asta sunt eu, adică Dumnezeu!
De nu m-ai cunoscut și înca esti ateu,
Ar fi bine să citești ce-am scris,
De nu, adio Paradis.

Cum?! N-ai auzit de-a mea grădină?
De îngerii puși la naftalină?
Gata oricând să-ndeplinească
Orice dorință Dumnezeiască?

Ori poate-ai fost orbit de vreo sclipire;
Aflate-n Rai spre ocrotire,
Steluțele luminile-și arata,
M-au transformat în biată pată?!

Gata! Am zis până aici!
Spre curtea mea nici licurici
Să nu-si ridice aripile-n sus!
Eu sunt lumină și îmi sunt de-ajuns.

De-acum orice ființă strălucitoare
Va mai intra în curte doar cu aprobare.
Și de va lumina altfel decât i se va spune,
I-am creat calfe, ca simplă optiune.