poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-08 | |
I.Completarea formularului
mai întâi închide morga asigură-te că ai rămas în afara ei golește-ți buzunarele definitiv: nu arunca formularul, cheile de la degete, hârtia mototolită (ea e de fapt adevăratul Formular) Fredonează refrenul pentru aruncarea formularului fals Gratis, dei gratia, permite-mi stăpâne aruncarea falangelor lor, ale cuvintelor spintecate în scris, în abis gunoier matador, redă-mi starea nespuselor spuse, în efemer vreau să fiu iar înscris arunci formularul completezi hârtia mototolită cu îndoiturile de rigoare – „rigor mortis” Apotropaic Încercăm în grabă senzații netoate toate mărimile talismanelor sunt, poate, scut zadarnic în dans și în cântec, apără-mi cap, gât, umeri, piept și pântec II.Pregătirea spațiului de dincolo de spațiu ții Formularul în mână îl prezinți tuturor ființelor și lucrurilor efemere te întrebi dacă tu însuți ești efemer, deocamdată nu îți deschizi morga personală (asigură-te că ești în interiorul ei) Cântec despre ea Se-ntreabă o lume, ce nume să poarte pe toarte destinul și când, se întreabă cea lume nebună, când sufletele-și vor ține festinul, pe cine, mereu se întreabă, va mulțumi și cine se va găsi în treabă, dincolo de lume, dincolo de nume, toate au în sine o grabă. începi vânătoarea de fluturi Apotropaic Trecător îmi agăț nectarul de pleoapă și m-adap însetat cu-a Morganelor apă, tu aripă, culoare și vânt, dă-ți silință, apără-mi minte și gând și ideea voință. III.Sacrificiul fluturelui Capdemort prinzi noaptea, prinzi dimineața, ziua și amurgul nu trebuie să uiți fluturele Capdemort nu trebuie să uiți de morga ta personală toți și toate cele pomenite mai sus, suferă Întrebări cine e Zhou? cine e fluturele? cine sunt eu? Poveste Am visat că eram Zhou, care visa că este fluture, care visa că sunt eu. Nu m-am trezit să mă-ntreb cine sunt: Zhou, fluturele sau eu? așază-te ostenit pe masa special pregătită pentru auto-psia ta așteaptă-ți fluturele în sclipirea fierăstrăului care vibrează ritmat: Disocieri abuzive ființa-mi eclozează, dincolo de coaja realității subțiri, dizolv senin ambiguități și știri despre eternul efemer ce ne creează. prins, fluturele-Zhou-tu, este disecat Apotropaic Din limb în limb, mă plimb permanent să asud, sunt ud de umori relative, absolutul e nud, tu cosmogonie incipientă, tu efemer timp regăsit, apără-mi Dumnezeul și iadul și chinul prăsit. IV.Întrebările și răspunsurile conștiinței de sine a fluturelui separă trup separă gând separă aripă de aripă, grăuncior de galben de grăuncior de negru observă, negru pe galben cu scalpelul fă-ți o incizie la nivelul bănuit al dorinței, al visului, al visului galben pe negru din când în când pune-ți întrebările relative: sunt fluture? sunt Zhou? sunt eu? Zbaterea conștiinței de sine a fluturelui Capdemort Din când în când mai sunt și relativ, în rest efemer, zbateri conștient/inutile vând inconștientelor membrane, râd zgomotos în tăcerea ingenuă, deși doar umbre sunt pe ecrane și nu cer decât un colț de lut, imprimat cu-n cap de mort în Sumer nu știi cine este pe masă, ochii tăi sunt acoperiți cu o năframă neagră (victimă sau călău?) (obiect sau subiect?) În mod obligatoriu, nu știi ce s-a petrecut între timp: unde ești? unde este fluturele? unde este Zhou? Presupunere apotropaică De se va-ntâmpla ce nu vreau să se-ntâmple, de-mi va umple destinul cenușiul din tâmple , o rugă întorc spre firul ce-l torc acele Moire, de va fi să se-ntâmple, voi ursitoare, dați-mi de știre. V. Suprafață în exterior prinde membranele efemerului între degetele tale absolute (4+ unu’ incomplet) scutură-le de pojghița de iluzie întărită sub ele pune o hârtie gânditoare doar la suprafață, numai la suprafață nu încerca să creezi efemerul, el există și fără tine Rugă finală Deși întotdeauna se știe finalul, reprodus absurd, prefer ca efemerul să fie, față de absolut, nespus și surd. recunoaște că ruga este incompletă recunoaște că tu ești încă la suprafață întreabă-te: unde este fluturele? cum poți autopsia un fluture Capdemort, efemerul. Cântec final al autopsierului pentru știința celor disecați Suntem morți dar, nu știm suntem vii? doar pășim… e oare dovadă, că insistăm? noi nu credem, efemer existăm. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate