Nu iei nimic din lume, ține minte!
Că ești la fel ca iarba pe un plaur,
În ochi și suflet să-ți aduni tezaur
Și pietre scumpe află în cuvinte.

De le iubești vor înflori și-n faur
Cu ele rupi sau faci noi legăminte,
Tu hotărăști de groaznice sau sfinte
Vor ruina sau polei cu aur,

Parcursul scurt al trecerii prin vreme
În care tu te afli buimăcit
De-atâtea ciudățenii și dileme;

Dac-ai putea ai lua tot ce-ai iubit
Și amintirea-ntreagă-ai pune-o-n scheme
Dar pleci sărac la fel cum ai venit.