ieri când ai plecat, ți-ai uitat umbra la mine
și dinții de lapte și vioara.
ai cunoscut mulți oameni frumoși, albaștrii
ca trenul cu care vii și pleci fără să ceri voie.
ei ți-au povestit întreaga viață
și pe a ta din palma unui copil.

în mansardă este sufocant de cald.
mierea lenevește în adâncul cănii de ceai.
umbra mea te sărută de noapte bună.

umple-mi mâinile cu bucurie
și cremă de zahăr ars.
cap ou pas cap?

stări alterate ce îngână aceeași melodie
cu pași speriați pe clapele pianinei.

zii tu tată. acum e rândul tău.

sans fin.

avec

Mircea Marcel Tara
Gabriela Teodora Vătafu