Cu buze de rouă șoptesc un cuvânt;
Agonizând poemul, adaug un rând,
Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia
Vorbește cu Tine. Eu scriu poezia.

Și port zilnic poveri grele-n frunte
Iar Þie nu-Þi pasă, deși vezi că-s multe,
Mă lași să zdrobesc în vers agonia,
Să risipesc în pahare adânci poezia.

Și nu sunt eu cel vrednic să-Þi vorbesc
Căci știi bine, Doamne, eu zilnic greșesc,
Dar Tu, pașnic, nu-Þi reverși mânia
Și-mi dai zilnic pâinea și poezia.

M-ai ales dintre-atâția să Îți fiu artist,
De-aceea eu scriu și sunt veșnic trist,
M-ajuți, Doamne, să-mi înving mândria
Căci numai TU nu-mi ucizi POEZIA…