știi, Doamne, că n-am mai vorbit cu Tine
de la șaisprezece ani
când îngerul acela flâmănd și bolnav din mine și-a rupt aripile
de atunci n-am mai crezut unul în altul
peste puțin timp
am și uitat unul de existența celuilalt...

rar îmi aduc aminte de
apocalipsa 22, 13
și cuvântul Tău, Doamne, mă însângerează...

aș vrea uneori să-mi crească aripi de heruvim
să mă pot muta de pe-acum sus în cer
să Te văd și să Te ating...

dă-mi Doamne măcar puterea
de a călca nisipul fin al clepsidrelor
de a-mi desena viața în interiorul scocilor
apoi să le vând și tot eu să mi le cumpăr...