Vino tu odor devreme,
Haide! Să te am aproape,
Apoi… Valul să ne cheme
Să plutim pe tulburi ape.

Vino să te strâng în brațe,
Fii odorul meu pe veci,
Să-ți sărut gurița dulce
Și mânuțele, ce-s reci.

Cântă-mi viața pe sub stele,
Să ne audă Ursa Mare,
Vom fi singuri printre ele
Intr-o dulce desfătare.

S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ți văd chipul blând la lună
Și zvâcnirile plăcerii.

„Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei și mai te lași,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de înger drăgălaș”.

Și-n această dulce vrere
Să mă mângâi, să mă strângi,
Să-ți dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.

Când te văd înbujorată
Mă topesc de parcă nu-s
Tu mă chemi: -Vină odată
Se ne ducem tot mai sus.

Martor să ne fie luna,
Nuni! Vreo trei sau patru Iele.
În genunchi să îți cer mâna
În castelul dintre stele.

Să trăim viața-ntreagă.
Strânși uniți, cu bucurie,
Fericirea ce ne leagă
Să ne fie veșnic vie.

Corneliu 01.10.2007