uit poezia

uit poezia înainte să mă păstreze în ea ca un nisip mișcător
ca un păienjeniș nepătruns
înainte să mă cufund în apele ei haotice
în lumina ei divin-orbitoare

uit fără să regret cum trec prin mine cuvinte-limită
fluxuri de sentimente vagi descătușate
taifunul de idei
pe care vânătorii de furtuni nu îl pot prinde

și atunci mă bucur

atunci mă bucur să scriu liberă
să mă dezvălui înainte de a privi lumea pieziș
să surprind timpul măcar printre versuri
să nu fiu prizonieră în nicio formă

și să iubesc

uit poezia când o redau lumii
când iese din eul acesta simplu rătăcitor

doar memoria scrierii îmi rămâne întreagă