I

mireasa mea depărtarea mă sărută cu limba ei moale
electrică poate
ca un miel după bobul de sare se-ntinde spre mine
iar eu bobul de sare luciosul doritul de toți bob de sare mă las lins
nu am ce pierde îmi spun doar două trei vieți din trupul meu de omidă
prea des vorbitoare

frigul vine călare pe greieri
se așază în mine ca un mire în casa socrilor
ca o durere de dinți stau înfofolit în pături de pămînt
una peste alta
una peste alta
pînă la gură
pînă la ochi
pînă la creier
pînă mi-e cald și căldura intră în vintrele mele

dragostea mea e un pui de pumă
cînd îi cresc ghearele urlă
dă tîrcoale locurilor comune pubelelor copacilor
cînd nu mă găsește
se întoarce lihnit

II

cînd facem dragoste în jurul nostru miroase a vinete coapte
din pielea noastră ies rădăcini ca boabele de fasole puse în apă
ies rădăcini se fac mai mari decît trupul șerpuiesc printre picioare și mîini
se înfig în țărînă ca unghiile tale în carnea mea
sărată și moale
puternică și tăbăcită această carne a mea
în părul nostru cresc tuberculi otrăvitori
puțini știu cu adevărat
culegătorii pricepuți știu cu adevărat
partea cea mai hrănitoare din oameni
se află adesea sub unghii ori
sub pămînt

III

sania mea e pregătită
am pus carne crudă de focă
pielea mi s-a uscat e numai bună de hamuri
malamutul meu de alaska fornăie bucuros
el simte viscolul nădușeala plecarea
da voi pleca spre sud numai spre sud
acolo orașele sunt blînde ca pielița unei piersici
acolo orașele au troleibuze și fragi
acolo stau pumele cu nările dilatate

IV

despart ziua de noapte ca moise apele roșii
în urma mea carele faraonului înecate
în curînd draga mea mea în curînd
vei linge luciosul doritul de toți bob de sare
în curînd draga mea în curînd
culegătorul cel priceput se întoarce la tine
încărcat
cu trupul lui hrănitor