Umilința este o palmă
învinețită de frig
un cap înfundat în guler
o gură care inspiră aerul expirat de alte guri

Umilința e soțul și soția
mama noastră și a părinților noștri
fiica pruncilor noștri vii și a celor
pe care nu i-am lăsat să se nască

Umilința e sărutul așteptat cu anii
respins de ceara sleită între degete
sexul fotografiat ce pare atât de ireal
și cel blestemat pentru veșnica sa puritate

Umilința se cuibărește în craniile pustii
în buzunarele goale în inimile deșarte
ea ne intră în măduva oaselor ne suge sângele

Umilința ne omoară zi cu zi
dar cum să trăim fără ea
cum să ajungem la țărmul tot mai îndepărtat al demnității?