Norii mă sufocă, vino, Soare, să m-atingi,
Raza ta să-mi spună cine m-a lăsat aici;
Am fost Phoenix, am fost scrum, ce-s acum nu știu să spun,
M-am uitat și eu și simt că sunt bătrân acum.

Să mă înalț încet, visând s-ajung la Soare?
Nu pot să rezist, căci doar timpul nu moare.
Când soarta mă încearcă, mă plânge doar natura,
Liniștea șoptește: vine iar furtuna!

Plouă plumb și în pământ m-apasă-ncet, treptat,
Să nu mai pot ajunge la ceea ce-am visat;
Nici penele de foc nu m-ar mai ajuta,
Sunt prins în rădăcini și nu mai pot zbura.

Fulgere-mi imită în cer crengile rupte,
Vântul îmi aduce stropi ce vor să umple
Un nume scârjolit în scoarța mea de var;
Septembrie-i aici și frunzele-mi cad iar...