poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-15 | |
Evadarea
Multă vreme ți-ai pescuit tihna cu o plasă de păienjeniș, în bezna odăii despicată de razele lunii ți-ai rezemat brațele de geam, culcîndu-i rotunjimea în palme. Strigarea amurgului s-a pierdut sub pânza neagră a nopții. Sub geana copacilor, înveșnicind valurile cu muzica sufletului în setea de a cânta, te-ai hrănit cu natura, cu fluxul temperat al liniștii răpit de un singur dor - haosul din oameni - pe care, trecându-l prin tine, l-ai transformat în liniște. Dar când sârma ghimpată nu mai încape sub cer, întinzi mâna spre clanță. Mirosul dulce de aer te scoate din casă. Noaptea îți umple plămînii cu parabola văzduhului fericit. Ajungi acolo în mijlocul libertății. Treci pe sub punte fără să o atingi. Aura ta e lipită de corola fericită a lumii. Îmbolnăvit de frumusețe, stai sub dușul rece al ploii neîmpăcându-te cu fiara, cu florile cu apa din cuvinte. Te înghesui în strâmtoarea interioară Vrei să-ți dezbraci încheieturile de ea. Îți strîngi ochii înfrățindu-ți gîndul neînfrățit cu sine însuși străfulgerat de imagini efemere. Lipești pe cer o mie de stele și încă mai speri. Bătrânul Bătrânul cu plete albe și chip senin se oprește sub un măr înflorit. Deasupra-i ninge cu flori. Somnolent își freacă ochii și răvășit de inefabila clipă tace, de parcă ți-ar căuta sufletul în semeni. Îl cuprinde un dor nefiresc de ei, iar oamenii rece și nepăsător trec pe alături, închiși în sine, își duc valizele grele, valizele ușoare. la capătul drumului se pierd. Bătrînul zâmbește, iar petalele albe își continuă zborul într-un joc de vibrații spiralate. Floarea sufletului scoica de aur a sinelui dezgolit e inima mea Sfera sunt o ființă protejată de intemperiile vieții ochii mei nu-și amintesc acum decât drumul casă - colegiu - alimentară - casă și încă câteva locuri rezervate pentru weekend uneori am impresia că trăiesc într-un circuit banal și asta numai atunci când nu mă dăruiesc întru totul momentului nu atât convinsă cât suprimată de convingere mi-am croit limitele în lumea mea mică rece în fața riscurilor care nu-și merită efortul și refuzînd să mă arunc în cercurile de foc din mijlocul ritualului am uitat, cercurile nu au colțuri cunosc în fiecare zi mici bucurii sau tristeți plăceri și neplăceri ele se țin de mână și nu mă lasă niciodată singură în lumea mea care este într-atît de mică cît să mă pot învîrti liber în ea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate