Nu maicii solitudinii vreau să mă dăruiesc,
Nici maicii artei, și nici maicii
Oceanului, ori maicii șarpelui și focului;
Nici maicii iubirii,
Ori maicii conversației, nici maicii
Cu chipul plecat, nici maicii pustiirii și morții;
Nici maicii nopții plină de greieri,
Nici maicii câmpiilor sau maicii lui Crist.

Vreau să mă dăruiesc tatălui dreptății, tatălui
Bucuriei, care e și tatăl stâncilor
Și tatăl acțiunilor perfecte;
De la Chase National Bank
S-a întins o văpaie de gaz, iar eu sunt târât
În deșert, spre locurile aride, spre peisajul
punctelor zero;
Mă voi dărui tatălui dreptății,
Pietrelor bucuriei, oțelului banilor, tatălui
Stâncilor