dă mâna la mandea
ai încredere în mine
mijește bine mersul

mergem cu încredere

lacrimile lui zalmoxis
sunt preponderente în aceste locuri
nu te feri inevitabil

dacă am văzut ce era de văzut
ajungem în sala alăturată
unde a stat cândva
moartea

acolo e scaunul unui gânditor
cu oase de fulger

trecem mai departe
pe lângă un
crocodil
sau
pe lângă o
balenă
depinde cum privim

și
în această pietà
remarcăm
mai mult ca oriunde
durerile apei

unicitatea momentului
se formează continuu prin
multiplele scurgeri în cascade
care se lăfăie pe toată întinderea

se merge mai departe
fără să atingem firele

în balta strânsă cu o picătură pe an
aruncăm o monedă
să probăm mitul

atenție
la întoarcere
nu plonjăm
în apa ce ne ajunge la glezne