Ne desparte doamnă încă trupul
Ne-mplinirilor noastre de bine,
Geaba este plin de mere stupul
Dacă nu roiesc în el albine.

Încercat-am să-ți storc primăvara,
Trandafiri din coapse ți-am tot rupt,
De ce ți-ai vărsat pe mine ocara
Dacă sfârcul toamnei doar l-am supt.

Acum de te-aș rupe și cu dinții
Tot n-aș fi cu sufletu-împăcat,
Pentru tine m-am certat cu sfinții,
Dumnezeu di n casă mi-a plecat.

Sunt confuz și unii-mi zic nebunul,
Nu mai am nici o idee creață,
Te sărut de-ți folosesc săpunul
Când știi tu ce fac de dimineață.

Cred că-i timpul să-mi fie rușine
Fiind-că nu mai pot să mă-amăgesc,
Geaba dau ocol lumii prin tine
Dacă nu știu cu să te găsesc.