poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-11 | |
Stai drept! Trece cortegiul funerar în cutia toracică!
Din cauza forfotei și a repetatelor lovituri de baros Îmi huruie capul, -n cuvertură coapsele se contractă Am avut actul de naștere la un loc cu actul de căsătorie testiculele cîinelui st. bernard în peruca de oțel bila de bowling capsată de centura dolce e gabbana cine ar fi crezut că depind de-o moralitate vestimentară? ce te roade haimanalele, haimanalele astea mă jupoaie de viu, nu reușesc să ling cuțitul cum trebuie rîncezesc între mine și cartierul vecin: penal fantastic o colecție fascinantă de țiștari împăiați tronează pe cutiile cu albume de poze deasupra dulapului ca niște statuete din blană exotică țiștarul e animalul care mă place îndeajuns să nu mă excludă secretara îmi dictează programul îmi suge degetul gros înainte să deschidă ochii un vagabond îmi face cu mîna din limuzină, îmi arunc ultimul celular în prima canalizare berbecii de lemn bezmeticesc după lînă și multă mîncare semipreparată, îmi videz cîinele să latre în fiecare zi la cetățenii din jurul casei se ascund tufișurile prin periferii, cazanele cu flăcări improvizate rînjesc din gențile de piele întoarsă îmi fixez obiectivul la plus infinit și boicotez tramvaiele, tramvaiele abominabilul îți forțează reflexele chiriașii canalelor zac pe spate o să le atacăm părul sîrmos o să eliberăm toți liliecii de jucărie o să le prăjim la ceaun tîmplele secretara îmi dictează programul sugîndu-și limba intrase în bar vivienne westwood cu un coc frontal ca o limonadă păroasă și rafinată. se mișca foșnind în costumul cambrat pe oase o cupolă cu vin sîngeriu. n-avea chiloți pe ea. incroyable, graiul ei un ruj. unsuros. vertebrele mele se teleghidau de la tocurile ei cui. cum să-mi fabric un creier pané în pauzele de prînz fără simț practic, fără umiditatea din aer și mamă, ce tupeu trebuie să fi avut cînd mi-a luat-o în mînă mi-a strîns-o de simțeam ca acum mai cer o porție de antreu defilam cu șofer cu tot pe banda întîi încărcîndu-mi dezolarea tulburat, străin, îmi doream bigamie, mulți plozi semănați ca florile soarelui în societate amanți efeminați care să mă zăpăcească cu apeluri anonime și un bucătar să-mi facă seara un melon glacé.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate