biblioteca
biroul
o carte deschisă ca o aripă ce și-a încetat zbaterea
senzația mâinii scriind
ecoul unor cuvinte ce nu s-au rostit
ziduri rămase în așteptare
pereți goi asudând sub povara unei liniști ce nu îi cuprinde
pași sau urme de pași desenând o uitare
iz de toamnă așezat ca o respirație la geam
nici foșnet în frunze
nici molii ațipite prin dulapuri
nici Bach
și nici tu
aș spune că toamna asta mă strânge într-un soi de goliciune
dinafară înăuntru
ca o stare de frig
ca o spaimă de înălțime
ca o amețeală dinauntru înafară
în timp ce sub pleoape
rămâne oarbă arzând și singură
imaginea ta
scriindu-mă