poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-05 | | La stâlpul infamiei i-e trupul legat, în carne frânghia pătrunde... veșmântul îi cade pe jos, sfâșiat, iar spatele-i gol, de durere-i brazdat, doar geamătul surd îi răspunde.... iar bicele mușcă din ea cu nesaț, lăsând dâre roșii de sânge, genunchii se-nmoaie, atârnă de braț, iar gâtul mai tare se strânge în laț, doar inima-n piept îi mai plânge... din cărbunii încinși fierul iese-nroșit, și brațe o strâng cu putere, pe umărul stâng carnea arde mocnit, și crinul i-au pus ca stigmat potrivit, s-o frângă-n atâta durere. Râd ochii privind și cu toții gândesc, că pedeapsa pe merit e luată... e corect să primească, atunci când greșesc, o vrednică plată, căci nu-i omenesc, să iubești și să ierți... câteodată...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate