poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-31 | | ABIA ATUNCI voi trece acoperind umbra cu mâna dreaptă ridicată cât ecoul șoaptei – taci, te rog, umedă, lucioasă, gura ta desenează semnul depărtării, nu al întoarcerii adio-uri diluate precum cercurile de apă în care piatra aruncată-i așteptarea mea vânt nou nu va aduce toamna ce va să vină uscăciunea din ramuri nu va fi poezie, simfonii doar aramă încinsă, grea și cenușă va trebui să cauți sub zăpezile care nu se știe dacă se vor lăsa găsite sămânța încolțind ascunsă ca orice taină în jurul ei să descrii un triunghi larg voi trece acoperind cu umbra dreptei ridicate cât ecoul șoaptei – abia atunci să-mi spui dacă «teiubescul» meu ți-e de ajuns ________________ NU EU te prelinge în geometrii noi promisiunea iată zorile și nu mă vezi de teamă, te întorci… nu nu lăsa cărarea neterminată, ține înainte chiar dacă nu vor fi nici intersecții, nici capăt câtă vreme orizontul are silueta mea – sau invers ca un vultur te voi prinde în gheare și te voi trece munții pe un pisc sferele mirării, ovoide, în cuib sidefiu se vor ciocni de vise colțuroase frumoase, dar… încă vise și atât împreună ne vom preface-n sfere perfecte de lumină nu eu voi împlini promisiunea ea o va face, ea va ține stările noastre de agregare zorile celelalte vor avea astfel culorile veșniciei așa să știi!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate