poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-30 | | Din adâncul nopții negre când tenebre mă-nconjor, cu aripile frânte și genunchii înfipți în noroi, cu spaima în suflet și nici un ciot de care să m-agăț... ochii îmi ridic și privesc către Tine! în căderea mea liberă am uitat că Tu ești Cel care îmi risipește negurile, Tu ești tăria și adăpostul meu, ești mâna mereu întinsă, ești ochiul mereu atent, ești mângâierea mea, când toți mă părăsesc, ești darul meu fără plată. Te-ai dat pe Tine Însuți, ca niciuna din fărădelegile mele să nu mă mai poată strivi. M-ai spălat în sângele Tău, ca să fiu mereu curată, chiar și în cea mai neagră noapte a mea. Căci Tu m-ai făcut o făptură nouă. Din adâncul nopții negre când tenebre mă-nconjor, cu aripile frânte și genunchii înfipți în noroi, cu spaima în suflet și nici un ciot de care să m-agăț... ochii îmi ridic și privesc către Tine! Tu doar îmi zâmbești, nu-ntinzi mâna ci-mi spui: „Ridică-te și umblă! Ai uitat că Eu nu te voi părăsi niciodată, iar când ești cu Mine, poți păși pe ape?”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate