Am cercetat
Miracolul creației
Și m-am temut
Că nu l-am văzut
Decât eu.

M-am speriat apoi
Gândindu-mă că nu-i așa
Și, dintr-un egoism atroce,
M-am întunecat.

Am zăbovit asupra clipei
Mai mult decât trebuia.
Și n-am auzit bătaia aripei
Ce din cer mă veghea.

M-am preschimbat în înger
Și am sperat la rai,
Dar, prin căderea mea,
S-a prăbușit tot universul
Trufiei mele.

Am cerut totul.
Am chemat soarele
Să-ți lumineze viața
De-acum și de-altădat’,
De pretutindeni.

M-am înălțat spre stele
Și m-am lovit
De lacrima unui demon
Ce izgonit a fost
Din semnul lui de foc.

Am certat timpul
Ce a-ncercat să curme
Frumusețea dintre noi
Prea devreme, prea târziu
Și-n zadar.

M-am supărat pe mine
Că n-am știut să te știu,
Deși am vrut să te vreau;
Că n-am încercat să încerc,
Deși aș fi putut să pot.