poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-27 | |
Știu că eram nefericit în arestul de după noi,
auzeam larme obscure împingând în ziduri, zăngăneau lanțuri trofice mușcându-mi timpanele, vuiete masochiste licitau pentru adevăratul preț al libertății. Ce mai conta? Eram un condamnat de ocazie. Nu mai vedeam, nu mai știam, nu mai aveam decât fragmentele din tine, mă coagulasem ție ca un alter ego imposibil de exorcizat, eram prelungirea ta de dincolo de gratii iar acele resturi viagere cauterizau în absență… Îmi vândusem nesupunerea pentru a te putea iubi în spații închise. Eroare, iluzie, minciună? Nu, sentința fusese atent motivată, fără drept de apel m-au sedus acei sâni clarobscuri ca doi vulcani în preludiul erupției fatale, zigzagând haotic printre celule vindicative negatele mistere mă amprentaseră cromozomial, pasionale dorințe mistuiseră codul genetic și tu aveai cifrul secretului, încordarea felinei în umerii arcuiți mi-a prezis orgii carnivore, mă durea biochimic conștiința suspinului peste conturul formelor din mătasea declarației de vinovăție, mă cutremura retoric atingerea trufiei explodând peste convulsii subcutanate, țineam în palme patima iubirii oferită princiar și cine poate uita secunda unui miracol? Mă prosternam ca un păgân în derâdere indiferent sclaviei extazului, credeam că pot să mor între mangrove ca o ofrandă definitivă, ca un trofeu expus cu vanitate celestă pe altarul sacrificiului fără explicații, credeam că nu există alternativa altui sens printre atâtea ideograme primitive, credeam în șoapta durerii din coliziunea eritrocitelor, credeam în transhumanța perfectului simplu, acolo, lângă tine, m-am dezbrăcat de păcate, mi-am predat libertatea sub cheie, credeam că retrăiesc facerea lumii… Și am fost condamnat… Iubire, îți mulțumesc că m-ai ținut prizonier cândva…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate