poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-26 | |
Am încercat, toată seara,
să-mi smulg pielea capului, a feței, a picioarelor și să mi-o fac pătură, cu care să-mi învelesc goliciunea. Îmi reproșez că am atins butoanele reci, ale mașinăriilor electronice, de prin crâșme, mai des decât maroniile sfârcuri fierbinți, ale femeilor deochiate... mi-am tranformat banii în puncte văzându-mi viața punctual, ca să-mi dublez apoi coloana vertebrală, până mi-am rupt-o!... N-am mai simțit nimic, paralizând! Am început de-abia să mă cunosc! Constat cu bucurie că Necuratul, nu e altceva decât un boschetar care te umple, de fiecare dată, dacă-l lași lângă tine, de păduchi, de purici, de râie. Salută-l, că om ești și tu! Plătește-i în măsa, un rachiu ieftin, Și du-te cât vezi cu ochii!... Cu pătura în spate, făcută din piele de nenorocit, Până când, într-o zi, îți va fii atât de cald încât Vei urâ, din tot sufletul tău, de așa zis creștin, Ceea ce-ți poate oferi, prin iluzie, Iadul! Până una-alta, carnea capului, a feței, a picioarelor doare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate